Legile învățământului. Se modifică, nu se modifică?

Daniel Săuca

Duduie netul, râul și facebook-ul despre modificările propuse de autorități la legile educației naționale, mă rog, ale învățământului. La un moment dat, ministerul primise vreo 500 de propuneri de modificare a proiectelor de legi amintite, numai în prima săptămână de consultări. Proiectele sunt în dezbatere publică până în 24 august, așa că e de așteptat ca numărul propunerilor de modificare să depășească mia. Nu mi-am propus aici să aduc în atenția voastră una sau alta din propuneri. Puteți citi destule materiale diverse, analize, articole, polemici pe internet și în destule publicații tipărite (de pildă, săptămânalele „România literară” și „Observator cultural” au dedicat zeci de pagini subiectului). Mă întreb dacă, până la urmă, tot acest tămbălău se va termina prin adoptarea de către Parlament a unor noi legi, bune, necesare pentru o reformă reală a școlii românești. Cam toți comentatorii, mai mult sau mai puțin avizați, au exclamat că modificarea legilor este necesară, dar, și aici e problema la noi, nu așa cum vrea ministerul. Să se schimbe, adică, dar așa cum vrem noi. Observ, să zic așa, un exces de dezbatere, situație care nu are cum să ducă decât la amânarea adoptării noilor legi. Firește, situația e complicată. Au și elevii dreptul la opinie. La fel, părinții, educatorii, învățătorii, profesorii, sindicatele, universitățile, partidele politice. Nu ai cum, mai ales politic, să nu ții cont (măcar formal) de aceste opinii, fie că sunt exprimate cinstit. competent și pe un ton calm, fie că sunt „rostogoliri” isterice ale celebrilor „influenceri” postmioritici. Mai există o posibilitate: negocierea la vârf între partidele aflate la guvernare, sub atenta veghe(re) a profesorului-președinte, și astfel legile vor trece ca prin brânză, dacă nu cumva vor fi atacate la nu mai puțin celebra Curte Constituțională. Ce va fi, oricum, vom vedea. Rămân și nenumăratele afirmații de genul: declinul școlii românești trebuie oprit! Dar, și cu asta închei, dacă proiectele de legi nu sunt bune și dacă nu vor fi adoptate, la ce bun, cui folosește tot tămbălăul? Destul de probabil, „România educată” mai are de așteptat…